Memorii VI

Fete, femei… Huuuuuuuuuuuuu! Câtă fericire şi nenorocire îţi poate aduce aceste creaturi. O fi fost făcute ele din coasta lui Adam, din gamba lui, din fesele lui, din pensiul lui, în ultimă instanţă, ce importanţă mai are acum. Un diavol tot diavol rămâne, chiar dacă îşi pudrează nasul,

Memorii V

Întotdeauna am fost invidios pe nebuni. Da, acei nebuni de la psihiatrie, cu acte în regulă, care îţi zâmbesc la fel şi în cazul în care îi spui „Bună ziua!” şi în cazul în care îi spui „Mai dute-n bida măsii!”.

Memorii IV

Au trecut exact 20 de zile de la ziua mea de naştere. Da, am deja un sfert de secol. Nimeni nu mă întreabă dacă vreau să cresc, dar toţi sunt siguri că trebuie să trăiesc. De ce să trăiesc?

Memorii III

Acu câteva săptămâni, într-o joi, am fost într-o deplasare în r. Străşeni.  La revenire, am coborât la o margine de capitală şi, deşi îmi era mai comod şi mai ieftin (eram practic lefter) să iau troliebuzul, am mers la staţia de microbuz.

Memorii II

Nu ştiu de ce, am evitat drumul principal spre piaţă (deşi mi-era mai aproape să merg pe el) şi am mers spre cel lăturalnic, chiar vizavi de Comisariatului de Poliţie, utilizat cel mai des de locuitorii satelor din împrejurimi

Memorii I

Întotdeauna când a trebuit să plec la țară (în Moldova orice sat care are câteva blocuri este considerat oraș) simțeam un boț de aer în stomac. Nasol sentiment. Un fel de diaree gazoasă care preferă să-și facă mendrele în interior.

Memorii (Prolog)

Însetat, trag din țigară. Ultimul fum întotdeauna e un pic amar și înecăcios. Îmi vine să vomit. Sting chiștocul de peretele urnei și îl arunc. Îmi scarpin vârfurile degetelor în care am ținut țigara.